Acum ca am lamurit-o cu 2010, iata si melodia pentru 2010 in ceea ce priveste barbatii :)))
Nu sunt perfecta nici nu vreau nici nu pot, Prea multe complicatii care n-au nici un rost, M-am saturat de scarbe care doar mint frumos Si daca nu-ntelegi inseamna ca esti un prost!
Ce mi-i si cu barfa asta. M-am saturat de mahalaua care nu e interesata decat de viata mea si de felul in care actionez. E treaba mea daca ma bag in gura lupului, ceea ce, apropo, tind sa cred ca fac.
Se spune ca in noaptea de Revelion suntem intr-o conjuctura astrologica cu totul unica, motiv pentru care dorintele pe care ni le punem au sanse foarte mari sa se indeplineasca. Bun. Universul pare sa fie binevoitor, iar eu m-am hotarat sa cred in magia acelui moment de trecere.
Cred cu tarie in anul 2010. Poate pentru ca se termina in 10, poate pentru ca imi plac multiplii de 10 in general, poate pentru ca in plus, mai e si multiplu de 3, obsesia mea de vreo 10 ani (iar 10). Important e ca va fi un an bun pentru ca asa am decis.
Anul 2010 este anul meu, iar melodia asta n-are nicio legatura cu el.
Va doresc tuturor un Craciun frumos... alaturi de cei dragi... bucurati-va de ei cat ii aveti, oricat de fatalist ar suna. Trec printr-o perioada in care nu va pot dori decat sanatate si abia apoi sa vi se indeplineasca toate dorintele. Din acest motiv, chiar va doresc sincer ce va urez si imi doresc ca urmatorul Craciun sa aiba mai multe zambete atasate.
Va doresc sa va doriti ca ai vostri sa fie langa voi cand impodobiti bradul si ca fiecare Craciun sa il faceti acasa. Va doresc sa va gasiti locul si va doresc sa credeti in Dumnezeu, oricat de ciudat sau cliseetic ar parea.
Acum ne pasam mingi unul altuia. Mie imi place s-o am plasata pe a mea si sa astept serviciul decisiv din partea competitiei. Unii imi paseaza inapoi, altii nu. N-o sa plang.
N-o sa plang ca mi-e asa de bine acasa ca am si uitat de problemele mele existentiale. Va exilez pe toti intr-un coltisor al cutiutei mele pana va faceti iar mari. Deocamdata le-am dat roluri principale prietenilor mei preferati :)
Later edit: Si daca ti se paseaza mingi fara sa-ti dai seama? Hai ca e chiar amuzant :)
Si iata-ma in toata splendoarea mea de cantareata. Daca m-as fi privit de la balconul virtual, as fi zis ca m-am straduit prea mult sa schimb nuantele in cantec. Ca am impins sunetul prea mult unde nu era nevoie, ca se vede ca nu am mai cantat de mult. Dar n-am sa fac asta :). Am sa caut si am sa cant numai melodii de genul asta, pe motto-ul "Baby's got the blues". De ce imi place jazz-ul? Pentru ca joaca muzicala mai mare nu exista. Se joaca instrumentele intre ele, se intrec cu vocea si fac spectacolul de care ma bucur atat de tare.
Si intre timp ma gandesc cum in aceeasi manera va trebui sa ma joc cu timpul ca sa aiba rabdare cu mine si cu ceea ce imi doresc. Ii doresc sa castige acest duel, sa aiba marele final si sa-mi zica ce trebuie sa fac. Pentru ca eu nu mai stiu. Ma ia cu dureri de cap si ma ia cu depresii. Ma ia cu nepasare si ma ia cu griji. Ma ia cu decizii pripite si ma ia cu intrebari.
Ce limba e mai frumoasa? Franceza? Spaniola? Siguranta sau nebunie curata? Batranete sau tinerete? Copii multi sau putini? Frustrare sau fericire? Un veac de singuratate sau Ingeri si demoni? Sau amandoua? Vezi? Nu stiu nimic. Aseara am simtit nevoia sa aleg. Pentru prima data de atunci, am simtit nevoia sa-i zic lui si sa ma linisteasca, dar in loc sa fac asta am inchis ce am avut de zis intr-o cutie mica si am inchis cu cheia. Si ma intreb: cat poate sa inteleaga un copil? Si cand un copil nu mai e un copil?
*ma dispretuiesc profund ca nu scriu cu diacritice.
Pe aceasta melodie chiar iti poti inchipui cum florile canta impreuna.
Divertismentul romanesc e de 2 bani, si nici macar atat. Modul emisiunilor de a face audienta e de-a dreptul penibil si nu mi se pare nici macar destul de penibil cat sa ma uit (ceea ce am observat ca incearca sa faca mai recent), e pur si simplu trist. Ma intreba tata daca nu vreau televizor in Lancaster. Nu imi lipseste. Televizorul indobitoceste. Parerea mea.
Am ajuns acasa sambata noapte si inca n-am iesit din casa. Ceea ce ma intristeaza. Vreau sa cutreier strazile, sa-mi amintesc, sa zambesc, sa ma umplu de fericire si de calm. Pana acum, n-am reusit decat sa ma enervez. Am racit de cum am ajuns si am stat la pat, neavand altceva de facut decat sa ma uit la televizor, unde m-am enervat si mai tare; am citit bloguri si m-am enervat si mai tare ca sunt atatia oameni prosti in lumea asta; am vrut sa ma uit la serialele mele online, dar dintr-un motiv necunoscut nu se mai difuzeaza pana pe 11 ianuarie.
Aaa. Si inca o chestie interesanta. Ma uitam azi la un film sau nu stiu exact ce, si se punea problema unei relatii intre lungimea degetelor de la maini si alte parti ale corpului. Si da, confirm. E adevarat. Cu ochii pe degete de acum, fetelor!
In ordine: 1. Ma tot chinui sa termin razboiul sfarsitului lumii. Pana termin eu cartea, se termina lumea.
2. Pentru prima data, simt ca viata mea nu mai e aici. E asa de trist.. Mai ales ca in jumatate de an o iau de la capat cu schimbarile, asta trebuia sa fie locul meu oriunde as fi. Nu mai e.
3. E ciudat cum femeile pot fi asa. Daca cealalta e mai urata ca ele, sunt cele mai pupincuriste. Daca reprezinta o amenintare (desi nu mai sunt interesate de premiu), sunt cele mai mari scorpii. De asta eu sunt asa. Refuz sa intru in acest cerc bolnav, prefer sa ma rup de tot.
4. In continuare nu inteleg.
5. Va bate ceasul, fraierilor, eu inca sunt tanara.
6. Devin vanator pentru prima data. Dar ce se intampla daca nu stiu sa trag cu pusca?
7. O spun cu toata dragostea: cum ai putut sa nu observi? Am evitat cantarul.
8. Da. Bate vantul schimbarii si o data cu el, se schimba parca prea multe.
9. Tot ce a fost al meu va continua sa fie, chiar daca nu mai este. Prin urmare, voi continua sa reactionez asa.
Gata. Am terminat-o cu high-life-ul spaniol care ma urmareste si in care refuz sa intru. Cum adica sa recunosti pe cineva dupa cuvintele pe care le foloseste? Asta e prea de tot. Nu ma mai intorc. Ar fi o greseala mare cat conturile parintilor vostri adunate. Si duceti-va dracului cu toate etichetele voastre.
Cum era aia cu punct si de la capat? De acum, astept viitorul si nu ma refer la trecutul devenit viitor. Oriunde e inclus cuvantul trecut, tai cu o linie si merg mai departe. Am incheiat-o si cu triunghiul sau patratul copilariei mele, She is NOT back. Nu am parul, ochii, etichetele, prietenii ei. Poti sa-ti fumezi iarba linistit, nu ma mai intorc.
En orden: tengo traje de Papa Noel (senora, para estar mas exacta) he cansado de trabajar tanto, cuando duermo? queiro estudiar, moverme, no parar de sonar, evolucionar los pescaditos de oro son pocos tengo estados contradictorios, pero no soy la sola tengo miedo
quiero agrio y col quiero abeto quiero muchoooos amigos quiero felicidad que no pasa el dia siguiente quiero que la gente me diga feliz cumpleanos incluso despues del plan ingenuoso quiero haber dinero para comprar muchooos regalos bonitos quiero ser sana. ahora y completamente. quiero telenovelas nuevas.
pero lo que mas quiero es tranquilidad y armonia. y paz, por supuesto
Statistica asta is "killing me softly". Si ma mai omoara incetisor si prostia omeneasca. Zau asa. E rau sa fii prost, sa n-o stii si sa te dai destept. Rau de tot.
O sa ma prefac ca scriu un post pentru englezi, in care nu inteleg cat injur si asa mai departe. Mai duceti-va dracului. Toti, unul cate unul. Am si eu problemele mele ca sa ma mai incarc si cu ale altora. Incerci sa fii intelegator, sa fii matur. Si ce primesti in schimb? O ****. Si nici macar asta. Da' m-am saturat. Si la dracu si cu toata karma asta. Daca vrea sa se intoarca si sa ma **** in ***, n-are decat, sa-i dau si adresa: House 114, B27. Imi bag **** in toate si va anunt ca, desi ati cam vrea, nu o sa ma duc sa ma dau cu capul de pereti. De ce? Ca a inceput sa ma cam doara in *** de toti si toate. Hai, pace. Carpe Diem.
E cam devreme pentru colinde, stiu. Dar aici tot orasul e craciunesc deja si numai de Craciun si traditii vorbesc cu toata lumea. Si intamplator am gasit si varianta asta care imi place mult.
Hay dos maneras en las cuales podemos hacer eso: 1. Nos dais los pasteles y nadie sufre 2. Nos tomais los pasteles y " you're going doooown". Cuanto bajo? Nu quereis saber. Sera guerra. Cuanto mas que me tomais el Brazil tambien.
Cuenta finala: exactamente 5 horas hasta que nos enteramos quien toma los pasteles. Que el mejor equipo gane. (nosotros)
Melodia sau vocea nu ma fascineaza, dar am multe amintiri legate de acest cantec. Nu mai stiu nimic... dar as bea o cafea... printre picaturile de ploaie de afara...
Azi dimineata am hotarat ca asta va fi o zi frumoasa. Si este. Weekendul a trecut si el, lasandu-mi amintiri mahmure si forta pentru saptamanile ce urmeaza. I love you all.
Creo que lo que mas me hace feliz es encontrar nuevos artistas que me encanten. Esta chica, Regina Spektor, es genial. Sabia su cancion ,,Hotel Song" desde unos anos, me pregunto porque no he descubierto el resto mas temprano. De todas maneras, la combinacion ideala es su musica y el cafe de vainilla recientemente descubierta.
Paso tanto tiempo que ni me acuerdo... Paso tanto tiempo que me pregunto si paso verdaderamente... Paso tanto tiempo que me da miedo de lo que va a pasar... Paso tanto tiempo...
Deberia tener esta cancion en repeat aqui. Hoy es un dia lluviosa y creo que voy a salir en la lluvia solamente para sentirme vulnerable de nuevo..
Nu sunt fan Adela Popescu, ba dimpotriva, dar melodia asta imi place (de, slabiciunea mea nr 2, pianul). Aa. Si protestez. Protestez impotriva netului de 2 bani de la etajul 1.
Tuesday, October 27, 2009
|
By Ioana Andreea
En la vida hay personas que te cambian. Que dejan sus huelas en lo que tu eres. Aunque no son tus familiares, los sientes muy cerca de ti y hasta los amas. Se dice que soy una esponja emocional. Es verdadero. Y a los que me sacaron de mi caracola y que me daron toda la confiancia de este mundo, los amo. Nu es justo que haya muerte. Nu es justo que unos hayan yates y otros mueran de hambre. Lo siento.
.. nu se compara cu interpretarea dumneavoastra...
Vin vremuri grele, dar vin si vremuri frumoase. Vin vremuri pline de nopti nedormite si de multa cafea, dar vin si vremuri in care apar rezultatele. Un pas mic pentru un concurs, un pas mare pentru viitorii manageri ce suntem:) Sper sa revad Edinburgh-ul in costum :)
Dejanme decirlos el cuento de esta cancion. Ella le pide a el que cante algo, pero el nu quiere al principio. Lo convence y juegan juntos con las notas. Lo que sale de este juego es una cancion en la cual se hace arte del risa. Una cancion que me da energia y buen humor. Eso es decir bossa nova. La tengo en mi mente de hace unos dias y no la puedo escapar, pero ni quiero.
Imi doresc mult ca anul acesta sa nu se termine niciodata, sa raman la 20 de ani inca 10 ani si sa fiu vesnic studenta in Lancaster. Best time of my (our) life.
..Uno de los capitulos de mi vida. Hoy, me di cuenta que al fin la musica fue un medio y no un proposito. Me ayudo convertirme en lo que hoy descubri que soy. Y por eso, puedo sonreir cuando miro las fotos de tantas emociones. Aun mas que el espectaculo cambio la escena y la tema.
Torn - por el momento cuando me enamore de la guitarra (version personal y antiguo) Hit the road, Jack - por el momento cuando me di cuenta que soy especial (idem) Proud Mary - por el momento cuando empece a convertirme en lo que soy. (idem)
Dupa cele 2 sezoane, sunt gata sa incep sezonul 3. Acum inteleg mai multe. In sfarsit. Dupa atatea esente cunoscute, imi dau seama ce se intampla cu noi. Ne schimbam.
Mi-ai trimis acum mult timp un mail, acum vreo 4 ani. Venea ca un raspuns la unul in care eu iti povesteam drama vietii mele si mi-ai zis ceva ce mi-a ramas in minte: "Copii am fost, copii vom fi". Trec anii, dar am ramas cu acelasi sentiment. Aceleasi drame, aceleasi momente cand imi dau seama cat de copila eram cu un an in urma, iata ca si aceleasi prietene si probleme. Iar melodia asta e pentru o amintire ce dateaza de acum aproape 2 ani. Cum ramane cu noaptea aia alba cu lumanari, casete si sora mea intrerupandu-ne? As vrea sa-mi zici ca-mi voi gasi drumul, fara sa crezi ca mi l-am gasit deja. Asa, as putea sa mai sper la viitor. Intotdeauna ai avut dreptate si mi-as dori ca macar de data asta sa nu ai. Sa nu fie Mr Big. Pentru ca asta a fost o saptamana in care m-am parfumat cu trecutul.
Ieri am terminat aceasta carte, desi trebuia sa o fi terminat de mult. Mi-a placut foarte mult si o recomand. Planul asediului si planul contemporan se intrepatrund aproape insesizabil, facand uneori cartea mai greu de citit, dar cu siguranta dandu-i un aer aparte. Pe mine m-a cucerit Lisabona si, prin urmare, e pe lista mea de vizitat.
..incepe in seara asta. Eu zic ca anul asta castiga Bondoc Cristina. Nu stiu decat cativa din lista de 27 de concurenti, dar am banuielile mele. Eu zic ca se vor adeveri.
Va prezint o melodie geniala (aka cea mai stupida din istoria umanitatii), dar care m-a facut sa rad pana la epuizare. Probabil ca si redarea ei live a contribuit la asta, dar oricum dedicatia merge catre nemtii mei preferati :)
badger badger badger badger badger.. a se deduce continuarea!
Momentele mele preferate ale zilei sunt: cand mai stau 2 minute in pat dupa ce ma trezesc, fiind nevoita apoi sa ma grabesc, cand imi mananc cele 2 felii de paine cu Nutella, cand citesc 'Istoria asediului Lisabonei' in timp ce astept sa ajung la diferite locatii, cand trec prin zona verde de langa Siemens gandindu-ma 'Another day of delivering performance' (sintagma ce apartine lui Accenture), cand mananc Ritter Sport in pauza de pranz si stau pe net, cand termin serviciul gandindu-ma 'Azi am facut o margica', cand ajung acasa si mananc, cand ma uit la un film bun si in final momentul glorios e cand vorbesc cu tine.
Ieri am terminat aceasta carte (ce face lipsa Internetului din om, dar nu pt mult timp). E scrisa de Ernesto Sabato si e o carte usurica, nu se compara cu toamna patriarhului. Cred ca e foarte buna de metrou, dar atat.
Mi-a placut ideea ca viata e o ciorna pe care n-ai ocazia sa o schimbi si sunt de acord ca inteligenta artificiala e imorala.
Ieri am terminat aceasta carte. A fost destul de greu de citit pentru ca o propozitie tinea cam 30 de pagini. Nu e cartea mea preferata dintre cele ale lui Gabriel Garcia Marquez, dar merita citita.
O idee care mi s-a parut geniala ar fi sa se puna o taxa pe mersul la umbra. (to be continued)
E greu de privit partea plina a paharului in aceste zile, dar sunt recunoscatoare pentru oamenii din viata mea. Nu pot sa nu ma simt norocoasa, indiferent de toate problemele. Va multumesc ca existati.
imi doream inainte sa treaca timpul cat mai repede, acum imi doresc sa treaca incet... Sa am timp sa fac tot ce mi-am propus in aceasta vacanta si sa am timp pentru toata lumea. Din pacate, mai mult ca sigur o sa raman cu regrete... Imi doresc ca ziua de maine in special sa treaca incet, incet, incetisor... Din aceste motive de trecere a timpului, postez aceasta melodie care imi place foarte mult.
De acum inainte, vor fi carti scrise de autori latino americani si bossa nova masiv. Acum sunt prea pierduta in ceea ce ascult, dar va urma. A! Si trebuie sa invat portugheza.
Pe langa faptul ca ma voi asigura ca fiecare televizor, telefon s.a.m.d ajunge la cumparator, in aceasta vara o sa citesc mult Gabriel Garcia Marquez si Mario Vargas Llosa. Si cred ca ar trebui sa recitesc "Studii despre iubire": "Rezultatul falsificarii e iubirea insasi.". M-am entuziasmat. De-abia astept sa-mi incep vara. Vara mea.
Am examen maine la spaniola, asa ca evident invat pe muzica spaniola. Ceea e e foarte interesant la melodia asta, si de abia acum observ, e ca David Bisbal e latino-american si Alejandro Sanz e spaniol. Si se vede din pronuntie la cuvinte de genul : a veces, ella, corazon, etc. Foarte interesant. Si mai interesanta e la tortura unde iarasi; Alejandro Sanz e cel spaniol, iar Shakira cea latino-americana. Imi place combinatia asta de accente, ii da si mai multa culoare cantecului. Cu toate acestea, in mod cert sunt fan accent latino-american. Cum zicea si profa mea de spaniola, ei cand vorbesc, canta cuvintele. Spaniola e o melodie. Dar italiana e o melodie mai frumoasa.
Cred ca filmul asta nu-mi mai face bine. E a 10-a oara cand il vad, a 10-a oara cand plang la scena in care ii cade telefonul si la cea in care il pocneste cu florile.
Cred ca e o replica de tinut minte din filmul acesta (sunt multe si o sa mai adaug cu timpul, dar asta imi vine in cap in ultima vreme):
O a doua melodie care m-a alinat intr-o carciuma alaturi de betivi.
Mi se pare genul de melodie tipic britanica. O sa-mi lipseasca multe lucruri din Anglia, dar probabil ca muzica lor e unul din cele mai importante. Si desigur, mieii ;))
Inainte sa ma intorc la numerele mele si metode de a-i pacali pe auditori, trebuie sa postez acest videoclip. Am vazut acest film aseara si se pare ca unul dintre telurile noastre e ca la anul sa-l revedem live... in Londra.
Eu as fi ales fantoma, el era indragostit de ea si de vocea ei, i-a scris scenarii intregi, a ucis pentru ea. Da, era nebun, dar in acelasi timp era un geniu indragostit.
The book of love has music in it... O melodie pe care am descoperit-o la finala "Scrubs". Desi acum e o perioada neagra, raman o romantica incurabila si cred in iubire cu toata forta mea. Tot ce imi doresc este sa iubesc nebuneste si sa fiu iubita nebuneste la randul meu. Asta va veni cu timpul. Pana atunci, o sa-mi iubesc prietenii si o sa ma bucur de oamenii din jurul meu. I love you all!
Am mai avut si in trecut revelatia corelatiilor, mintea mea face legaturi automate si pazea, mai vine una, chiar daca numai eu o inteleg. Citeam despre Friedrich Hayek, cel care l-a batut la fundul gol pe Keynes, ca un economist trebuie sa stie doar matematica, filozofie, psihologie, antropologie, istorie, geografie, sa fie un mester al prozei, sa aiba experienta in afacerile si finantele practice, sa inteleaga problemele administrative si sa aiba o cunoastere buna a 4 sau 5 limbi.
Imi place economia pentru ca merge pe ideea de echilibru: nu exista plus fara minus. Si am sa merg acum pe ideea de cerere si oferta, sau mai exact pe consum si cantitate. Totul porneste de la un echilibru: cerere=oferta, consum=cantitate. Vine un extraterestru si schimba acest echilibru. Putem avea urmatorul caz: consumul sa scada si atunci avem exces de cantitate (vezi criza 2008). Pentru ca totul sa revina la normal, cantitatea trebuie sa scada ca sa avem din nou echilibru. In acelasi timp, daca mentinem cantitatea constanta, vom avea nevoie de factori ca sa o producem (forta de munca). Aceasti factori la randul lor vor creste consumul si automat se va ajunge la stadiul de echilibru. Ce usor e in teorie. Dar ce te faci atunci cand se schimba situatia (tehnologia) si nu mai ai factorii necesari (muncitori calificati pe cerere) pentru a ajunge la echilibru? O solutie e sa bei. A doua e o continuare a bauturii: sa te pliezi pe alta industrie ca o resursa (forta de munca) ce nu se vrea risipita.
Am luat acum la rand clipurile latino de la "Dansez pentru tine" pentru aceasta voce incredibila, as vrea s-o pot felicita din suflet personal.. Sunt impresionata, superb... Din acest punct de vedere, 10 puncte, 10000 pentru cei de la ProTv, melodiile sunt cantate cu orchestra live. Daca m-as uita la aceasta emisiune, m-as uita numai pentru astfel de momente. Bravo!
Dupa indelungi cercetari si ascultari, am hotarat ca imi place piesa Elenei. E de Eurovizion in mod cert. Sper numai sa reuseasca sa treaca peste emotii si sa faca un show colosal. Desi are anumite influente din alte melodii, cum imi plac acele melodii, imi place si aceasta. Singura mea obiectie este ca noi nu suntem balcani.
Din cate am vazut eu din comentariile strainilor pe la alte melodii decat a Elenei, piesa "Balkan Girls" e in top 5-ul majoritatii.
Mult succes!
*imi place de Elena si de cum e ea acum, voce a demonstrat mereu ca are, eu am remarcat-o de la Mandinga. Desi am nostalgiile mele, ii sta bine si drept cantareata solo.
Mi-am propus sa nu fiu prea emotionala sau patetica pe acest blog, dar nu pot sa nu zic ca-mi dau lacrimile cand imi amintesc de vremurile acelea... Vara trecuta totul era perfect si nimic rau nu putea sa nu ni se intample... Acum s-au schimbat multe, dar as vrea sa ma saruti pe stanci, sau in apa, sa-ti fie totuna...Dar sa nu ma mai poti uita.. Asta nu s-a schimbat... Si pentru tine, pentru noi, aceasta melodie.
I am a cow: m-am ingrasat, printre multele lucruri care s-au schimbat...
Din cauza situatiei din Italia... Italienii se dovedesc ceea ce au fost dintotdeauna: cei mai recunoscuti delincventi. Ati auzit de Mafie, nu? Ei bine, acum confirma. Iar eu, drept protest, n-o sa mai postez melodii italienesti. Asa-i ca plangeti? Stiam eu.. In your face!!
http://www.andreitudor.ro/indexRomana.html
se merita: -spune da, spune nu -daca maine ar fi sa pleci :X:X
*melodiile nu se gasesc pe youtube, le-am gasit numai pe blogul lui andrei tudor, cel care le-a compus. Am o stare festivaliera.
Sa-mi pierd 3 ani umbland prin festivaluri, platind taxe de inscriere, cursuri, negative, drumuri, cazari... ca sa realizez ca jocurile sunt intotdeauna facute dinainte... Si daca esti bun, te vor incuraja sa revii pentru la anul... Si tu vii ca un prost, crezand ca poate anul trecut n-ai fost indeajuns de bun. Ba ai fost.
Si am un sentiment de neputinta pentru ca desi sunt constienta de toata mizeria din muzica, ma atrage ca un magnet energia pe care o implica sa canti pe o scena si forta pe care ti-o da muzica.
Ar trebui sa accept si sa ma las. Dar nu pot. Pentru ca sufar. Si zic acelasi lucru deja de foarte mult timp. Si ca un alcoolic, cad iar in acelasi viciu. Macar un pahar, macar un spectacol si ma las. Dar nu e niciodata ultimul. Pentru ca de aia se numeste drog, pentru ca nu poti trai fara el. Pentru ca te doare sa stii ca nu-l mai poti avea.
Si as vrea sa nu fi fost niciodata pasionata de muzica, sa nu simt ca e singurul lucru pe care-l pot face cu adevarat bine si pe care nu mi-l poate lua nimeni. As vrea sa nu mai plang gandindu-ma ca poate m-am ratat. Pe de alta parte, zi-le ratiune, zi-le: faci treaba asta pana la o anumita varsta, dupa care mai e cazul sa te si lasi. Aceeasi suferinta.
