Don't know why

afro | MySpace Video

Si iata-ma in toata splendoarea mea de cantareata. Daca m-as fi privit de la balconul virtual, as fi zis ca m-am straduit prea mult sa schimb nuantele in cantec. Ca am impins sunetul prea mult unde nu era nevoie, ca se vede ca nu am mai cantat de mult. Dar n-am sa fac asta :). Am sa caut si am sa cant numai melodii de genul asta, pe motto-ul "Baby's got the blues". De ce imi place jazz-ul? Pentru ca joaca muzicala mai mare nu exista. Se joaca instrumentele intre ele, se intrec cu vocea si fac spectacolul de care ma bucur atat de tare.

Si intre timp ma gandesc cum in aceeasi manera va trebui sa ma joc cu timpul ca sa aiba rabdare cu mine si cu ceea ce imi doresc. Ii doresc sa castige acest duel, sa aiba marele final si sa-mi zica ce trebuie sa fac. Pentru ca eu nu mai stiu. Ma ia cu dureri de cap si ma ia cu depresii. Ma ia cu nepasare si ma ia cu griji. Ma ia cu decizii pripite si ma ia cu intrebari.

Ce limba e mai frumoasa? Franceza? Spaniola? Siguranta sau nebunie curata? Batranete sau tinerete? Copii multi sau putini? Frustrare sau fericire? Un veac de singuratate sau Ingeri si demoni? Sau amandoua? Vezi? Nu stiu nimic. Aseara am simtit nevoia sa aleg. Pentru prima data de atunci, am simtit nevoia sa-i zic lui si sa ma linisteasca, dar in loc sa fac asta am inchis ce am avut de zis intr-o cutie mica si am inchis cu cheia. Si ma intreb: cat poate sa inteleaga un copil? Si cand un copil nu mai e un copil?

*ma dispretuiesc profund ca nu scriu cu diacritice.