Acum ca am lamurit-o cu 2010, iata si melodia pentru 2010 in ceea ce priveste barbatii :)))
Nu sunt perfecta nici nu vreau nici nu pot, Prea multe complicatii care n-au nici un rost, M-am saturat de scarbe care doar mint frumos Si daca nu-ntelegi inseamna ca esti un prost!
Ce mi-i si cu barfa asta. M-am saturat de mahalaua care nu e interesata decat de viata mea si de felul in care actionez. E treaba mea daca ma bag in gura lupului, ceea ce, apropo, tind sa cred ca fac.
Se spune ca in noaptea de Revelion suntem intr-o conjuctura astrologica cu totul unica, motiv pentru care dorintele pe care ni le punem au sanse foarte mari sa se indeplineasca. Bun. Universul pare sa fie binevoitor, iar eu m-am hotarat sa cred in magia acelui moment de trecere.
Cred cu tarie in anul 2010. Poate pentru ca se termina in 10, poate pentru ca imi plac multiplii de 10 in general, poate pentru ca in plus, mai e si multiplu de 3, obsesia mea de vreo 10 ani (iar 10). Important e ca va fi un an bun pentru ca asa am decis.
Anul 2010 este anul meu, iar melodia asta n-are nicio legatura cu el.
Va doresc tuturor un Craciun frumos... alaturi de cei dragi... bucurati-va de ei cat ii aveti, oricat de fatalist ar suna. Trec printr-o perioada in care nu va pot dori decat sanatate si abia apoi sa vi se indeplineasca toate dorintele. Din acest motiv, chiar va doresc sincer ce va urez si imi doresc ca urmatorul Craciun sa aiba mai multe zambete atasate.
Va doresc sa va doriti ca ai vostri sa fie langa voi cand impodobiti bradul si ca fiecare Craciun sa il faceti acasa. Va doresc sa va gasiti locul si va doresc sa credeti in Dumnezeu, oricat de ciudat sau cliseetic ar parea.
Acum ne pasam mingi unul altuia. Mie imi place s-o am plasata pe a mea si sa astept serviciul decisiv din partea competitiei. Unii imi paseaza inapoi, altii nu. N-o sa plang.
N-o sa plang ca mi-e asa de bine acasa ca am si uitat de problemele mele existentiale. Va exilez pe toti intr-un coltisor al cutiutei mele pana va faceti iar mari. Deocamdata le-am dat roluri principale prietenilor mei preferati :)
Later edit: Si daca ti se paseaza mingi fara sa-ti dai seama? Hai ca e chiar amuzant :)
Si iata-ma in toata splendoarea mea de cantareata. Daca m-as fi privit de la balconul virtual, as fi zis ca m-am straduit prea mult sa schimb nuantele in cantec. Ca am impins sunetul prea mult unde nu era nevoie, ca se vede ca nu am mai cantat de mult. Dar n-am sa fac asta :). Am sa caut si am sa cant numai melodii de genul asta, pe motto-ul "Baby's got the blues". De ce imi place jazz-ul? Pentru ca joaca muzicala mai mare nu exista. Se joaca instrumentele intre ele, se intrec cu vocea si fac spectacolul de care ma bucur atat de tare.
Si intre timp ma gandesc cum in aceeasi manera va trebui sa ma joc cu timpul ca sa aiba rabdare cu mine si cu ceea ce imi doresc. Ii doresc sa castige acest duel, sa aiba marele final si sa-mi zica ce trebuie sa fac. Pentru ca eu nu mai stiu. Ma ia cu dureri de cap si ma ia cu depresii. Ma ia cu nepasare si ma ia cu griji. Ma ia cu decizii pripite si ma ia cu intrebari.
Ce limba e mai frumoasa? Franceza? Spaniola? Siguranta sau nebunie curata? Batranete sau tinerete? Copii multi sau putini? Frustrare sau fericire? Un veac de singuratate sau Ingeri si demoni? Sau amandoua? Vezi? Nu stiu nimic. Aseara am simtit nevoia sa aleg. Pentru prima data de atunci, am simtit nevoia sa-i zic lui si sa ma linisteasca, dar in loc sa fac asta am inchis ce am avut de zis intr-o cutie mica si am inchis cu cheia. Si ma intreb: cat poate sa inteleaga un copil? Si cand un copil nu mai e un copil?
*ma dispretuiesc profund ca nu scriu cu diacritice.
Pe aceasta melodie chiar iti poti inchipui cum florile canta impreuna.
Divertismentul romanesc e de 2 bani, si nici macar atat. Modul emisiunilor de a face audienta e de-a dreptul penibil si nu mi se pare nici macar destul de penibil cat sa ma uit (ceea ce am observat ca incearca sa faca mai recent), e pur si simplu trist. Ma intreba tata daca nu vreau televizor in Lancaster. Nu imi lipseste. Televizorul indobitoceste. Parerea mea.
Am ajuns acasa sambata noapte si inca n-am iesit din casa. Ceea ce ma intristeaza. Vreau sa cutreier strazile, sa-mi amintesc, sa zambesc, sa ma umplu de fericire si de calm. Pana acum, n-am reusit decat sa ma enervez. Am racit de cum am ajuns si am stat la pat, neavand altceva de facut decat sa ma uit la televizor, unde m-am enervat si mai tare; am citit bloguri si m-am enervat si mai tare ca sunt atatia oameni prosti in lumea asta; am vrut sa ma uit la serialele mele online, dar dintr-un motiv necunoscut nu se mai difuzeaza pana pe 11 ianuarie.
Aaa. Si inca o chestie interesanta. Ma uitam azi la un film sau nu stiu exact ce, si se punea problema unei relatii intre lungimea degetelor de la maini si alte parti ale corpului. Si da, confirm. E adevarat. Cu ochii pe degete de acum, fetelor!
In ordine: 1. Ma tot chinui sa termin razboiul sfarsitului lumii. Pana termin eu cartea, se termina lumea.
2. Pentru prima data, simt ca viata mea nu mai e aici. E asa de trist.. Mai ales ca in jumatate de an o iau de la capat cu schimbarile, asta trebuia sa fie locul meu oriunde as fi. Nu mai e.
3. E ciudat cum femeile pot fi asa. Daca cealalta e mai urata ca ele, sunt cele mai pupincuriste. Daca reprezinta o amenintare (desi nu mai sunt interesate de premiu), sunt cele mai mari scorpii. De asta eu sunt asa. Refuz sa intru in acest cerc bolnav, prefer sa ma rup de tot.
4. In continuare nu inteleg.
5. Va bate ceasul, fraierilor, eu inca sunt tanara.
6. Devin vanator pentru prima data. Dar ce se intampla daca nu stiu sa trag cu pusca?
7. O spun cu toata dragostea: cum ai putut sa nu observi? Am evitat cantarul.
8. Da. Bate vantul schimbarii si o data cu el, se schimba parca prea multe.
9. Tot ce a fost al meu va continua sa fie, chiar daca nu mai este. Prin urmare, voi continua sa reactionez asa.
Gata. Am terminat-o cu high-life-ul spaniol care ma urmareste si in care refuz sa intru. Cum adica sa recunosti pe cineva dupa cuvintele pe care le foloseste? Asta e prea de tot. Nu ma mai intorc. Ar fi o greseala mare cat conturile parintilor vostri adunate. Si duceti-va dracului cu toate etichetele voastre.
Cum era aia cu punct si de la capat? De acum, astept viitorul si nu ma refer la trecutul devenit viitor. Oriunde e inclus cuvantul trecut, tai cu o linie si merg mai departe. Am incheiat-o si cu triunghiul sau patratul copilariei mele, She is NOT back. Nu am parul, ochii, etichetele, prietenii ei. Poti sa-ti fumezi iarba linistit, nu ma mai intorc.
En orden: tengo traje de Papa Noel (senora, para estar mas exacta) he cansado de trabajar tanto, cuando duermo? queiro estudiar, moverme, no parar de sonar, evolucionar los pescaditos de oro son pocos tengo estados contradictorios, pero no soy la sola tengo miedo
quiero agrio y col quiero abeto quiero muchoooos amigos quiero felicidad que no pasa el dia siguiente quiero que la gente me diga feliz cumpleanos incluso despues del plan ingenuoso quiero haber dinero para comprar muchooos regalos bonitos quiero ser sana. ahora y completamente. quiero telenovelas nuevas.
pero lo que mas quiero es tranquilidad y armonia. y paz, por supuesto
